AMELIORÁȚIE s.f. 1. (Rar) Ameliorare. 2. (La pl.) Ansamblu de măsuri și de lucrări aplicate pe terenurile degradate sau amenințate de a deveni neproductive, în scopul de a le îmbunătăți condițiile de fertilitate. [Gen. -iei, var. ameliorațiune s.f. / < fr. amélioration]. substantiv femininameliorație
AMELIORÁȚIE s. f. 1. ameliorare. 2. (pl.) îmbunătățiri funciare. (< fr. amélioration) substantiv femininameliorație
amelioráție (-li-o-, -ți-e) s. f., art. amelioráția (-ți-a), g.-d. art. amelioráției; pl. amelioráții, art. amelioráțiile (-ți-i-) substantiv femininameliorație
AMELIORÁȚIE, ameliorații, s. f. 1. Ameliorare. 2. (La pl.) Îmbunătățiri funciare. [Pr.: -li-o-. – Var.: ameliorațiune s. f.] – Din fr. amélioration. substantiv femininameliorație
*ameliorațiúne f. (fr. amélioration; lat. meliorátio, -ónis). Îmbunătățire. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv femininameliorațiune
ameliorație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ameliorație | ameliorația |
plural | ameliorații | ameliorațiile | |
genitiv-dativ | singular | ameliorații | ameliorației |
plural | ameliorații | ameliorațiilor |