ámbi adj. – Amîndoi. It. ambi (Pușcariu 777; DAR). Din lat. ambo a existat în rom. un rezultat direct, îmbi, care s-a pierdut în concurență cu forma neol. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeambi
AMBI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „amândoi”, „împreună”. [Cf. fr. ambi-, lat. ambo- – doi]. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeambi
AMBI- elem. „amândoi” (< fr. ambi-, cf. lat. ambo) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeambi
ambi num. amândoi. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeambi
ambi articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural | 'ambi | 'ambe | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | 'ambi | 'ambe |