AMBARASÁ vb. I tr. (Rar) A încurca, a provoca încurcătură; a pune în încurcătură pe cineva. [< fr. embarrasser]. verb tranzitivambarasa
AMBARASÁ vb. tr. a încurca, a provoca încurcături. (< fr. embarrasser) verb tranzitivambarasa
ambarasa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ambarasa | ambarasare | ambarasat | ambarasând | singular | plural | ||
ambarasând | ambarasați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ambarasez | (să)ambarasez | ambarasam | ambarasai | ambarasasem | |
a II-a (tu) | ambarasezi | (să)ambarasezi | ambarasai | ambarasași | ambarasaseși | ||
a III-a (el, ea) | ambarasează | (să)ambarasai | ambarasa | ambarasă | ambarasase | ||
plural | I (noi) | ambarasăm | (să)ambarasăm | ambarasam | ambarasarăm | ambarasaserăm | |
a II-a (voi) | ambarasați | (să)ambarasați | ambarasați | ambarasarăți | ambarasaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ambarasează | (să)ambaraseze | ambarasau | ambarasară | ambarasaseră |