AMALGAMÁT, -Ă, amalgamați, -te, adj. (Rar) Amestecat (în mod eterogen). – V. amalgama. adjectivamalgamat
AMALGAMÁ vb. I. tr. 1. (Chim.) A face un aliaj de mercur. ♦ A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri. 2. (Fig.) A amesteca, a aduna la un loc elemente eterogene, disparate. [< fr. amalgamer]. verb tranzitivamalgama
AMALGAMÁ vb. tr. 1. a face un amalgam (1). ◊ a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri. 2. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene. (< fr. amalgamer) verb tranzitivamalgama
AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente disparate. – Fr. amalgamer. verb tranzitivamalgama
amalgamá (a ~) vb., ind. prez. 3 amalgameáză verb tranzitivamalgama
amalgamà v. a amesteca și împreuna lucruri diferite. verb tranzitivamalgamà
AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. T r a n z. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. F i g. A amesteca elemente eterogene. verb tranzitivamalgama
AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer. verb tranzitivamalgama
*amalgaméz v. tr. (fr. amalgamer). Amestec mercuru cu un metal. Fig. Amestec lucrurĭ nepotrivite. verb tranzitivamalgamez
amalgamat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | amalgamat | amalgamatul | amalgamată | amalgamata |
plural | amalgamați | amalgamații | amalgamate | amalgamatele | |
genitiv-dativ | singular | amalgamat | amalgamatului | amalgamate | amalgamatei |
plural | amalgamați | amalgamaților | amalgamate | amalgamatelor |