amalgamat definitie

credit rapid online ifn

AMALGAMÁT, -Ă, amalgamați, -te, adj. (Rar) Amestecat (în mod eterogen). – V. amalgama. adjectivamalgamat

AMALGAMÁ vb. I. tr. 1. (Chim.) A face un aliaj de mercur. ♦ A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri. 2. (Fig.) A amesteca, a aduna la un loc elemente eterogene, disparate. [< fr. amalgamer]. verb tranzitivamalgama

credit rapid online ifn

AMALGAMÁ vb. tr. 1. a face un amalgam (1). ◊ a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri. 2. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene. (< fr. amalgamer) verb tranzitivamalgama

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente disparate. – Fr. amalgamer. verb tranzitivamalgama

amalgamá (a ~) vb., ind. prez. 3 amalgameáză verb tranzitivamalgama

amalgamà v. a amesteca și împreuna lucruri diferite. verb tranzitivamalgamà

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. T r a n z. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. F i g. A amesteca elemente eterogene. verb tranzitivamalgama

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, etero­gene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer. verb tranzitivamalgama

*amalgaméz v. tr. (fr. amalgamer). Amestec mercuru cu un metal. Fig. Amestec lucrurĭ nepotrivite. verb tranzitivamalgamez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiamalgamat

amalgamat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amalgamat amalgamatul amalgama amalgamata
plural amalgamați amalgamații amalgamate amalgamatele
genitiv-dativ singular amalgamat amalgamatului amalgamate amalgamatei
plural amalgamați amalgamaților amalgamate amalgamatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z