ală definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeală
- Vezi aici mai multe rimeală
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cual
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuală
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuală
ăl, a pron. și art., pl. ăĭ, ale; ăla, aĭa, pl. ăĭa, alea. Vest. Cel, cea: ăl-lalt (cel-lalt). Vorba ăluĭa, vorba celuĭa, adică „după cum zice o vorbă, un proverb”. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeăl
ắla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. și f. ắlora articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeăla
ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât... Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Câte alea toate = fel de fel de lucruri. ◊ (Substantivat, peior.) Un ăla = un om oarecare, fără importanță. ◊ (Adjectival) Lucrul ăla. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia, gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeăla
ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. pron. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ◊ Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeăla
ăl mai tare din parcare expr. (iron.) individ grozav / formidabil articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeălmaitaredinparcare
ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) invariabilala
!ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) invariabilala
ÁLA, alae, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). [Pl. pr.: ale. – Var.: álă s. f.] – Din lat. ala. invariabilala
ala-bala n. pop. una alta, amestecătură: ce mai ala-bala pe la voi? ISP. [V. arababură]. invariabilalabala
ÁLA-BÁLA interj. 1. (În expr.) Ce mai ala-bala ? = a) ce se mai petrece ?; b) ce rost are atâta discuție (inutilă) ? 2. (În formule recitative din jocurile copiilor) Ala-bala portocala. – Formație onomatopeică. invariabilalabala
hála-bála și ála-bála f. (cp. cu hara-para). Fam. Ce maĭ hala-bala? ce maĭ este noŭ? ce noutățĭ maĭ știĭ? – În Cov. hára-bára. invariabilhalabala
álă (ále), s. f. – Monstru care dezlănțuie furtunile, în credința pop. – Var. hală. Bg. sb., (h)ala. substantiv femininală
ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala) substantiv femininală
ÁLĂ, ale, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala. substantiv femininală
ală f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină]. substantiv femininală
ÁLA, alae, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). [Pl. pr.: ale. – Var.: álă s. f.] – Din lat. ala. substantiv femininala
ÁLĂ s. f. v. ala. substantiv femininală
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluială
| ală | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | 'ală | 'ala |
| plural | 'ale | 'alele | |
| genitiv-dativ | singular | 'ale | 'alei |
| plural | 'ale | 'alelor | |