alto definitie

ÁLTO s.m. (Muz.) 1. Voce omenească cu timbru grav, pe un registru între sopran și tenor. 2. Violă. ♦ Instrument de alamă analog saxhornului. [< it., fr. alto]. substantiv masculinalto

alto¹ (saxofon ~) adj. invar. substantiv masculinalto

ÁLTO s. m. 1. voce omenească cu timbru grav, între sopran și tenor. 2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci. 3. violă. (< it. alto) substantiv masculinalto

ÁLTO s. m. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor. 2. Violă. – It. alto (fr. alto). substantiv masculinalto

*álto n. (cuv. it. care înseamnă „înalt”). Muz. Voce femeĭască orĭ copilărească maĭ gravă, între sopran și tenor (numită maĭ des contralto). Parte cîntată cu această voce în cor. Un fel de vioară și de trompetă maĭ mare. substantiv masculinalto

álto² s. m. substantiv masculinalto

ÁLTO s. m., adj., invar. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor. 2. S. m., adj. invar. (Instrument de suflat) a cărui scară corespunde vocii de mai sus. 3. S. m. Violă¹. – Din it., fr. alto. substantiv masculinalto

ÁLTO s. m. 1. Voce feminină sau de copil, cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor. 2. Violă. substantiv masculinalto