ALTITELEMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea altitudinii unui punct inaccesibil. [< fr. altitélémètre]. substantiv neutrualtitelemetru
ALTITELEMÉTRU a. n. aparat pentru măsurarea altitudinii unui punct inaccesibil. (< fr. altitélémètre) substantiv neutrualtitelemetru
ALTITELEMÉTRU, altitelemetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea unui punct inaccesibil. – Fr.altitélémètre. substantiv neutrualtitelemetru
altitelemétru (-me-tru) s. n., art. altitelemétrul; pl. altitelemétre substantiv neutrualtitelemetru
ALTITELEMÉTRU, altitelemetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea unui punct inaccesibil. – Din fr. altitélémètre. substantiv neutrualtitelemetru
ALTITELEMÉTRU, altitelemetre, s. n. Aparat folosit la determinarea altitudinii unui punct inaccesibil (căruia i s-a măsurat unghiul de înălțime și depărtarea cu ajutorul unui telemetru). substantiv neutrualtitelemetru
altitelemetru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | altitelemetru | altitelemetrul |
plural | altitelemetre | altitelemetrele | |
genitiv-dativ | singular | altitelemetru | altitelemetrului |
plural | altitelemetre | altitelemetrelor |