alternat definitie
- Vezi aici mai multe rimealternat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cual
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cualt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunat
ALTERNÁT s. n. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte. (< fr. alternat) adjectivalternat
*altérn și alternéz, a -á v. intr. (lat. alternáre). Mă succed cu maĭ multă saŭ maĭ puțină regularitate: fragiĭ alternau cu stejariĭ. V. tr. Variez cultura: alternez semințele. verb tranzitivaltern
ALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvânt sau în cuvinte din aceeași familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare]. verb tranzitivalterna
ALTERNÁ vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). (< fr. alterner, lat. alternare) verb tranzitivalterna
ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rând unul locul altuia. ♦ Tranz. A face să ia, pe rând, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare). verb tranzitivalterna
alterná (a ~) vb., ind. prez. 3 alterneáză verb tranzitivalterna
alternà v. a face unul după altul, a schimba pe rând. verb tranzitivalternà
ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare. verb tranzitivalterna
ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite; al doilea element se introduce prin prep. « cu ») 1. A lua pe rînd unul locul altuia, a reveni succedîndu-se unul după altul, a se schimba unul cu altul. Ziua alternează cu noaptea. ◊ Tranz. Alternez munca cu odihna. 2. (Despre sunete) A varia, a se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele aparținînd aceleiași familii. « A » alternează cu « e » în declinarea și în familia cuvîntului « fată ». - Prez. ind. și: (învechit) altérn (ODOBESCU, S. I 388). verb tranzitivalterna
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialternat
| alternat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | alternat | alternatul | alternată | alternata |
| plural | alternați | alternații | alternate | alternatele | |
| genitiv-dativ | singular | alternat | alternatului | alternate | alternatei |
| plural | alternați | alternaților | alternate | alternatelor | |