alsắŭ n., (cuv. lit. format din al și săŭ 2 după vsl. svoĭstvo și vgr. idiótes). L. V. (Dos. Antim). Însușire. substantiv neutrualsăŭ
alsău | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | alsău | alsăul |
plural | alsăuri | alsăurile | |
genitiv-dativ | singular | alsău | alsăului |
plural | alsăuri | alsăurilor |