ALINIÁ vb. I tr., refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ tr. A îndrepta traseul unei străzi. [Pron. -ni-a, ger. -iind, var. alinea vb. I. / < linie, după fr. aligner]. verb tranzitivalinia
ALINIÁ vb. I. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă. II. tr. a îndrepta traseul unei străzi. III. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. (după fr. aligner) verb tranzitivalinia
ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. [Pr.: -ni-a] – Din a3 + linie (după fr. aligner). verb tranzitivalinia
*alíniĭ și -iéz, a -á v. tr. (d. linie; fr. aligner). Așez în linie dreaptă. verb tranzitivaliniĭ
aliniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 aliniáză, 1 pl. aliniém (-ni-em); conj. prez. 3 să aliniéze; ger. aliniínd (-ni-ind) verb tranzitivalinia
alinià v. a așeza în linie dreaptă, a pune în linie: aliniez o casă, o stradă. verb tranzitivalinià
ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. a ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner). verb tranzitivalinia
ALINIÁ, aliniez, vb. I. T r a n z. A așeza în linie dreaptă, la linie. ◊ Refl. Soldații se aliniază. ♦ (Urbanistică) A îndrepta traseul unei străzi. – Pronunțat: -ni-a. verb tranzitivalinia
alinia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)alinia | aliniere | aliniat | aliniind | singular | plural | ||
aliniind | aliniați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | aliniez | (să)aliniez | aliniam | aliniai | aliniasem | |
a II-a (tu) | aliniezi | (să)aliniezi | aliniai | aliniași | aliniaseși | ||
a III-a (el, ea) | aliniază | (să)aliniai | alinia | alinie | aliniase | ||
plural | I (noi) | aliniem | (să)aliniem | aliniam | aliniarăm | aliniaserăm | |
a II-a (voi) | aliniați | (să)aliniați | aliniați | aliniarăți | aliniaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | aliniază | (să)alinieze | aliniau | aliniară | aliniaseră |