ALIMBÁ vb. I. tr. A descărca o parte din marfa dintr-o navă în altă navă spre a o ușura. [< limb]. verb tranzitivalimba
alimbá (a ~) vb., ind. prez. 3 alimbeáză verb tranzitivalimba
ALIMBÁ, alimbez, vb. I. Tranz. A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime. – Cf. limb. verb tranzitivalimba
alimba verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)alimba | alimbare | alimbat | alimbând | singular | plural | ||
alimbând | alimbați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | alimbez | (să)alimbez | alimbam | alimbai | alimbasem | |
a II-a (tu) | alimbezi | (să)alimbezi | alimbai | alimbași | alimbaseși | ||
a III-a (el, ea) | alimbează | (să)alimbai | alimba | alimbă | alimbase | ||
plural | I (noi) | alimbăm | (să)alimbăm | alimbam | alimbarăm | alimbaserăm | |
a II-a (voi) | alimbați | (să)alimbați | alimbați | alimbarăți | alimbaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | alimbează | (să)alimbeze | alimbau | alimbară | alimbaseră |