alignire definitie
- Vezi aici mai multe rimealignire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cual
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuali
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
aligní (-nésc, -ít), vb. – 1. A sufla vîntul. – 2. A șchiopăta. Ngr. λιχναίνω „a slăbi, a debilita”. Sensul 2 nu este încă bine individualizat, căci este nevoie să se precizeze: alignește cu piciorul sau alignește de un picior. Acest uz lipsește din majoritatea dicționarelor (DAR, Damé, Candrea), dar este comun, mai ales în Mold. (cf. fata șubredă de sănătate, căci alignea cu piciorul, Iorga; se apropie alignind de un picior, Cezar Petrescu). DAR indică drept etimon posibil mag. legyezni „a bate vîntul”. Cf. lihni. substantiv femininaligni
ALIGNÍ vb. IV. v. lihni. verbaligni
ALIGNÍ vb. IV v. lihni. verbaligni
aligní (-nésc, -ít), vb. – 1. A sufla vîntul. – 2. A șchiopăta. Ngr. λιχναίνω „a slăbi, a debilita”. Sensul 2 nu este încă bine individualizat, căci este nevoie să se precizeze: alignește cu piciorul sau alignește de un picior. Acest uz lipsește din majoritatea dicționarelor (DAR, Damé, Candrea), dar este comun, mai ales în Mold. (cf. fata șubredă de sănătate, căci alignea cu piciorul, Iorga; se apropie alignind de un picior, Cezar Petrescu). DAR indică drept etimon posibil mag. legyezni „a bate vîntul”. Cf. lihni. verbaligni
alignésc v. intr. (rudă cu lihnesc). Est. Rar. Șchiopătez puțin. Vîntu alignește (Panf. Văzduhu), vîntu adie. V. refl. Leșin. verbalignesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialignire
| alignire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | alignire | alignirea |
| plural | aligniri | alignirile | |
| genitiv-dativ | singular | aligniri | alignirii |
| plural | aligniri | alignirilor | |