ALÉGRU, -Ă, alegri, -e, adj. (Franțuzism înv.) Vioi, sprinten. – Fr. allègre. adjectivalegru
alégru (livr.) (-le-gru) adj. m., pl. alégri; f. alégră, pl. alégre adjectivalegru
ALÉGRU, -Ă, alegri, -e, adj. (Livr.; despre o melodie) Vioi, sprinten. – Din fr. allègre. adjectivalegru
ALÉGRU, -Ă, alegri, -e, adj. (Franțuzism învechit) Vioi, sprinten. Cea mai alegră arie semăna [cu] un prohod. NEGRUZZI, S. I 292. adjectivalegru
alegru adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | alegru | alegrul | alegră | alegra |
plural | alegri | alegrii | alegre | alegrele | |
genitiv-dativ | singular | alegru | alegrului | alegre | alegrei |
plural | alegri | alegrilor | alegre | alegrelor |