ALEGORIZÁ vb. I tr. 1. A da un sens alegoric. 2. A explica prin alegorii. [Cf. fr. allégoriser]. verb tranzitivalegoriza
ALEGORIZÁ vb. tr. 1. a da realității un sens alegoric. 2. a exprima prin alegorii. (< fr. allégoriser) verb tranzitivalegoriza
ALEGORIZÁ, alegorizez, vb. I. Tranz. A înfățișa ceva prin alegorii. – Din fr. allégoriser. verb tranzitivalegoriza
alegoriza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)alegoriza | alegorizare | alegorizat | alegorizând | singular | plural | ||
alegorizând | alegorizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | alegorizez | (să)alegorizez | alegorizam | alegorizai | alegorizasem | |
a II-a (tu) | alegorizezi | (să)alegorizezi | alegorizai | alegorizași | alegorizaseși | ||
a III-a (el, ea) | alegorizează | (să)alegorizai | alegoriza | alegoriză | alegorizase | ||
plural | I (noi) | alegorizăm | (să)alegorizăm | alegorizam | alegorizarăm | alegorizaserăm | |
a II-a (voi) | alegorizați | (să)alegorizați | alegorizați | alegorizarăți | alegorizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | alegorizează | (să)alegorizeze | alegorizau | alegorizară | alegorizaseră |