ALEBÁRDĂ s.f. v. halebardă. substantiv femininalebardă
alebardă f. suliță al cării fier e încrucișat cu altul în formă de semicerc. substantiv femininalebardă
ALEBÁRDĂ s. f. v. halebardă. substantiv femininalebardă
ALEBÁRDĂ s. f. v. halebardă. substantiv femininalebardă
HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [Var.: alebárdă s. f.] – Din fr. hallebarde. substantiv femininhalebardă
HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de suliță cu mîner lung de lemn și cu un vîrf de fier prevăzut într-o parte cu un tăiș în formă de bardă, iar în cealaltă cu unul în formă de cîrlig. – Pl. și: halebărzi (VORNIC, O. 24). – Variantă: alebárdă s. f. substantiv femininhalebardă
alebardă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | alebardă | alebarda |
plural | alebarde | alebardele | |
genitiv-dativ | singular | alebarde | alebardei |
plural | alebarde | alebardelor |