albăstreală definitie

albăstreálă s. f. sg. (intl.) lei, bani românești substantiv femininalbăstreală

ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă; se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Din albăstri + suf. -eală. substantiv femininalbăstreală

albăstreálă f., pl. elĭ. Coloare [!] albastră: albăstreala măriĭ. V. sineală. substantiv femininalbăstreală

albăstreálă s. f., g.-d. art. albăstrélii; pl. albăstréli substantiv femininalbăstreală

albăstreală f. 1. față albastră: albăstreala întunecată a cerului OD.; 2. văpseaua cu care țărancele albăstresc țeseturile. substantiv femininalbăstreală

ALBĂSTREÁLĂ, albăstreli, s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoa­re albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Albăstri + suf. -eală. substantiv femininalbăstreală

ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. Frunzișul zbîrlit in soare, pătat de albăstreala pietrei-vinete. DUMITRIU. N. 249. În fund de tot, înălțindu-se în albăstreala înnegurată a cerului, se pierdeau culmile păduroase ale Steșicului, învelite în umbre viorii. ODOBESCU, S. III 195. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, oarecare proprietatea de a descompune culcarea galbenă; se folosește în gospodărie și în unele industrii pentru a accentua albul unor obiecte care altfel ar fi gălbui (zahăr, hîrtie, rufe proaspăt spălate, var cu care se spoiesc pereții etc.); sineală. substantiv femininalbăstreală