albumíță f., pl. e (pare să fie cuv. lit.). Nț. Tudeliță. – Și -meálă, pl. élĭ. substantiv femininalbumiță
tudelíță f., pl. e. Prah. Nț. O plantă din familia compuselor care crește pe munțĭ și care face o floare albă cenușie catifelată în formă de stea (gnaphalium leontopodium saŭ leontopodium alpinum). – Se numește și albumiță și albumeală, ĭar floarea regineĭ e o înoire cărturărească. Germ. edelweiss. substantiv feminintudeliță
albumeálă (-éli), s. f. – Plantă (Gnaphalium leontopodium). – Var. albumiță. Lat. albumen (Candrea-Dens., 40; DAR; cf. REW 328, unde lipsește rom.); cf. it. albume. Cuvîntul lat. este reprezentat numai de formele der., prima cu suf. -eală, și a doua cu suf. dim. -iță. substantiv femininalbumeală
ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. – Din lat. albumen + suf. -eală substantiv femininalbumeală
albumeálă f., pl. elĭ. V. albumiță. substantiv femininalbumeală
albumeálă s. f., g.-d. art. albumélei; pl. albuméle substantiv femininalbumeală
albumeală f. floare alb-gălbuie, numită și floarea reginei, se găsește pe muntele Caraiman(Gnaphalium leontopodium). [Lat. ALBUM, cu sufixul eală]. substantiv femininalbumeală
edelweiss n. floare albă, numită de popor albumeală sau floarea reginei; la noi se găsește numai pe muntele Caraiman. substantiv femininedelweiss
ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. – Cf. alb. substantiv femininalbumeală
ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. Floare-de-colț. substantiv femininalbumeală
albumeală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | albumeală | albumeala |
plural | albumele | albumelele | |
genitiv-dativ | singular | albumele | albumelei |
plural | albumele | albumelelor |