albioară definitie
- Vezi aici mai multe sinonimealbioară
- Vezi aici mai multe rimealbioară
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cual
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cualb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cură
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuară
ALBIÓR, -OÁRĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. – Din alb2 + suf. -ior adjectivalbior
albiór (-bi-or) adj. m., pl. albióri; f. albioáră, pl. albioáre adjectivalbior
ALBIÓR, -OÁRĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. [Pr.: -bi-or] – Alb + suf. -ior. adjectivalbior
ALBIÓR, -OÁRĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. Deodată, rotunzi și albiori, Apar la foc de soare doi nufări plutitori. ALECSANDRI, P. III 53. – Pronunțat: -bi-or. adjectivalbior
ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. – Din albie + suf. -ioară. substantiv femininalbioară
1) albioáră f., pl. e (lat. pop. albióla, cl. alvéola. V. alveolă). Albie mică. substantiv femininalbioară
2) albioáră f., pl. e (dim. d. alb). Munt. Begliță. substantiv femininalbioară
albioáră (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. albioárei; pl. albioáre substantiv femininalbioară
ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Albie + suf. -ioară. substantiv femininalbioară
ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. Dar mamă-sa ce făcea? Puțină apă-ncropea Și-n albioară mi-o punea Și băiatul că-l scălda, în cîrpe albe-l înfășa, în albioară mi-l culca. ȘEZ. III 64. – Pronunțat: -bi-oa- și (popular) -bioa-. substantiv femininalbioară
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialbioară
| albioară | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | albioară | albioara |
| plural | albioare | albioarele | |
| genitiv-dativ | singular | albioare | albioarei |
| plural | albioare | albioarelor | |