ALBIGÉNZI s.m.pl. Adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice din Franța în sec. XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate. [Cf. it. albigese, lat. (civitas) Albigensium – numele latinizat al orașului Albi din sudul Franței]. substantiv masculinalbigenzi
ALBIGÉNZI s. m. pl. adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice din Franța în sec. XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate. (după fr. albigeois) substantiv masculinalbigenzi
Albigensi pl. eretici din sudul Franței (sec. XI-XIII), o ramură a Bogomililor, precursorii protestanților, fură exterminați de Ludovic VIII (1208). Doctrina lor a fost conservată de Valdensi. substantiv masculinalbigensi
albigenzi substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | albigenzi | albigenzii |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | albigenzi | albigenzilor |
plural | — | — |