ALBÉȚ2, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj. (Reg.) Albineț2. – Din alb2 + suf. -eț. adjectivalbeț
albéț1 (reg.) adj. m., pl. albéți; f. albeáță, pl. albéțe adjectivalbeț
albéț2 (reg.) s. n., pl. albéțe adjectivalbeț
ALBÉȚ, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj., s. n. (Reg.) 1. Adj. Albineț. 2. S. n. Alburn. – Alb + suf. -eț. adjectivalbeț
ALBÉȚ1, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj. Albineț. adjectivalbeț
ALBÉȚ1, albețe, s. n. (Popular) Alburn. adjectivalbeț
albeț | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | albeț | albețul | albeață | albeața |
plural | albeți | albeții | albețe | albețele | |
genitiv-dativ | singular | albeț | albețului | albețe | albeței |
plural | albeți | albeților | albețe | albețelor |