AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor. verb tranzitivajutora
ajutorà v. a da ajutor, a veni într’ajutor. verb tranzitivajutorà
AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor. verb tranzitivajutora
AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. (De obicei iterativ) A ajuta, a sprijini (mai ales din punct de vedere material), a procura cuiva mijloacele necesare pentru a ieși dintr-o dificultate. Ajutorez pe un elev. ◊ R e f l. (Rar) [Traducătorul] să cuteze a se apuca de lucru, ajutorîndu-se, în mod accesoriu, cu dicționarele cele mai complete. ODOBESCU, S. II 364. ◊ R e f l. r e c i p r o c. Umbla vorba că [țăranii] s-ar putea ajutora alcătuind o obște. GALAN, Z. R. 34. – Variantă: ajuturá (SBIERA, P. 60) vb. I. verb tranzitivajutora
ajutoréz și (vechĭ) -résc v. tr. (d. ajutor). Rar. Ajut. Protejez. verb tranzitivajutorez
ajutorat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ajutorat | ajutoratul | ajutorată | ajutorata |
plural | ajutorați | ajutorații | ajutorate | ajutoratele | |
genitiv-dativ | singular | ajutorat | ajutoratului | ajutorate | ajutoratei |
plural | ajutorați | ajutoraților | ajutorate | ajutoratelor |