afundătoáre f., pl. orĭ. Vechĭ. Loc adînc (în care te afunzĭ), bulboacă. substantiv femininafundătoare
afundătoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | afundătoare | afundătoarea |
plural | afundători | afundătorile | |
genitiv-dativ | singular | afundători | afundătorii |
plural | afundători | afundătorilor |