*afíș n., pl. e (fr. affiche). Anunț, de ordinar [!] tipărit pe hîrtie și lipit pin [!] locurĭ publice. – Maĭ rar, dar maĭ bine afipt. substantiv neutruafiș
afipt, afipte s. n. sentință de condamnare substantiv neutruafipt
AFÍPT, afipte, s. n. (Pop.) Afiș, anunț. – Din afige (ieșit din uz; după înfipt). substantiv neutruafipt
*afípt n., pl. e (după fr. affiche și acomodat după part. luĭ înfig). Afiș. substantiv neutruafipt
AFÍPT, afipte, s. n. (Înv.) Afiș. – Din afige (ieșit din uz „a afișa” < lat., după înfipt). substantiv neutruafipt
AFÍPT, afipte, s. n. (Popular) înștiințare, anunț (care emană de la o autoritate). V. afiș. Steagurile și jurnalele și afiptele primăriei pe garduri vesteau tămbălăul de a doua zi. PAS, L. I 40. Citi de două-trei ori afiptul și nu l-a putut termina niciodată. ARDELEANU, D. 284. substantiv neutruafipt
afipt substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | afipt | afiptul |
plural | afipte | afiptele | |
genitiv-dativ | singular | afipt | afiptului |
plural | afipte | afiptelor |