afabil definitie

AFÁBIL, -Ă adj. Cordial, binevoitor; primitor. [Cf. fr. affable, lat. affabilis]. adjectivafabil

AFÁBIL, -Ă adj. binevoitor, cordial, prietenos. (< fr. affable, lat. affabilis) adjectivafabil

AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Fr. affable (lat. lit. affabilis). adjectivafabil

*afábil, -ă adj. (lat. affábilis, d. ad, la, și fari, a vorbi). Blînd, bine-voitor, prietenos. Adv. Cu afabilitate. adjectivafabil

afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile adjectivafabil

afabil a. care primește și ascultă cu bunăvoință. adjectivafabil

AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. adjectivafabil

AFABÍL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și despre unele manifestări ale lor) Binevoitor, primitor, cordial. Domnul Meyer apăruse în ușă cu zîmbetul afabil. C. PETRESCU, A. 327. adjectivafabil