AEROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aerostatică. [< fr. aérostatique]. adjectivaerostatic
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice adjectivaerostatic
*aerostátic, -ă adj. (aer 1 și static). Relativ la aerostate: experiență aerostatică. S. f., pl. e și ĭ. Știința despre aerostate. adjectivaerostatic
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -e, adj. Privitor la aerostat sau la aerostatică. Tehnică aerostatică. adjectivaerostatic
AEROSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la aerostatică. II. s.f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor. (< fr. aérostatique) adjectivaerostatic
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce adj. Care aparține aerostaticii sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Fr. aérostatique. adjectivaerostatic
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, adj. 2. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostatique. adjectivaerostatic
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. adjectivaerostatic
AEROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aerostatică. [< fr. aérostatique]. substantiv femininaerostatic
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice substantiv femininaerostatic
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. substantiv femininaerostatic
AEROSTÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul gazos (mai ales al maselor de aer). ♦ Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [Gen. -cii / < fr. aérostatique]. substantiv femininaerostatică
aerostátică (-ros-ta- / -ro-sta-) s. f., g.-d. aerostátici, art. aerostáticii substantiv femininaerostatică
AEROSTÁTICĂ s. f. Tehnica construirii baloanelor; ramură a mecanicii care se ocupă cu echilibrul gazelor și cu echilibrul solidelor în aer. – Fr. aérostatique. substantiv femininaerostatică
AEROSTÁTICĂ s. f. 1. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și cu dirijarea aerostatelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostatique. substantiv femininaerostatică
aerostatică f. partea fizicei care studiază legile de echilibru ale aerului. substantiv femininaerostatică
AEROSTÁTICĂ s. f. 1. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului gazelor (în special al maselor de aer atmosferic) și cu studiul echilibrului corpurilor solide în aer. 2. Tehnica construirii baloanelor. substantiv femininaerostatică
aerostatică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aerostatică | aerostatica |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | aerostatici | aerostaticii |
plural | — | — |