aerian definitie

AERIÁN, -Ă adj. 1. Aflat în aer. ♦ Întâmplat, produs în aer. ◊ Alarmă aeriană = alarmă prin care se anunță un atac aerian inamic. 2. (Fig.) Diafan, transparent; gingaș, vaporos. [< fr. aérien]. adjectiv aerian

aerian, -ă, aeriani, -e adj. neatent; rupt de realitate adjectiv aerian

AERIÁN, -Ă adj. 1. care se află în aer. ◊ produs în aer. 2. referitor la aviație. ♦ linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunță un atac aerian. 3. (fig.) diafan, transparent; vaporos. 4. (fam.) distrat, visător. (< fr. aérien) adjectiv aerian

AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. Care se află în aer. ◊ Fir aerian = conductor suspendat care servește la transmiterea energiei electromagnetice spre vehicule de tracțiune electrică; fir de cale. Gaz aerian = gaz combustibil întrebuințat la iluminat și încălzit, obținut prin distilarea huilei; gaz de iluminat. ♦ Care se întâmplă, se produce în aer. 2. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos. [Pr.: -ri-an] – Fr. aérien. adjectiv aerian

*aerián, -ă adj. (fr. aérien). Din aer, care trăĭește în, care se întîmplă în aer: plantă, călătorie aeriană. De aer: strat aerian. Fig. Ușor ca aeru saŭ ca îngeriĭ (din aer), delicat, gingaș: ființă aeriană. adjectiv aerian

aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne adjectiv aerian

aerian a. 1. de aer: fluid aerian; 2. care trăește, se petrece în aer; 3. fig. ușor ca aerul: văd ființa-i aeriană EM. adjectiv aerian

AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien. adjectiv aerian

AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer. Plantă cu rădăcini aeriene. ◊ Vagonetele... înaintează... pe sîrmă, pe o cale aeriană, amețitoare. BOGZA, C. O. 255. Sus, printre tuburi și sîrme aeriene, cerut e împîclit. C. PETRESCU, A. 466. Paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de argint subțire face-o punte-aeriană. ALECSANDRI, P. A. 122. ♦ Care se întîmplă sau se produce în aer. Luptă aeriană. Atac aerian = atac dat de aviația de luptă sau de bombardament. Alarmă aeriană = semnal prin care se anunță un atac inamic pe calea aerului. 2. F i g. Transparent, diafan (ca aerul); gingaș, vaporos. Lîngă marmura cea albă văd ființa-i aeriană. EMINESCU, O. I 51. – Pronunțat: a-e-ri-an. adjectiv aerian

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aerian

aerian   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aerian aerianul aeria aeriana
plural aerieni aerienii aeriene aerienele
genitiv-dativ singular aerian aerianului aeriene aerienei
plural aerieni aerienilor aeriene aerienelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z