aducător definitie

ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care aduce. – Din aduce + suf. -(ă)tor. adjectivaducător

aducătór, -oáre adj. și s. Care aduce: aducătoru uneĭ scrisorĭ. adjectivaducător

aducătór adj. m., pl. aducătóri; f. sg. și pl. aducătoáre adjectivaducător

aducător a. și m. care aduce; aducător aminte, care pune iar în minte, comemorativ. adjectivaducător

ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, lucru etc.) care aduce. – Aduce + suf. -ător. adjectivaducător

ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj. (Adesea cu determinări introduse prin prep. «de») Care aduce; care are proprietatea de a aduce. Maci roșii aducători de somn Năpădiră grînele bălaie. BENIUC, V. 75. O, tu Timp aducător de pace ! BENIUC, v. 79. ◊ (Substantivat) Vei da o chitanță aducătorului acestui pachet. adjectivaducător