admirat definitie

*admír, a -á v. tr. (lat. admiror, – rári). Privesc cu mirare, plăcere și stimă. verb tranzitivadmir

admirá (-r, -át), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admirație. < Fr. admirer. – Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admirație, s. f.; admirator, adj. verb tranzitivadmira

ADMIRÁ vb. I. tr. A privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari]. verb tranzitivadmira

ADMIRÁ vb. tr. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare) verb tranzitivadmira

admirá (a ~) vb., ind. prez. 3 admíră verb tranzitivadmira

admirà v. a privi cu o mirare amestecată cu plăcere (ceva frumos sau rar). verb tranzitivadmirà

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Fr. admirer (lat. lit. admirari). verb tranzitivadmira

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de în­cântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari. verb tranzitivadmira

ADMIRÁ, admír, vb. I. T r a n z. A privi cu un sentiment de încîntare. Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESOU, U. N. 46. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83. verb tranzitivadmira