ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj.(Adesea adverbial) Care seduce, farmecă, atrage. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Din ademeni + suf. -(i)tor. adjectivademenitor
ademenitor a. care ademenește: atrăgător, amăgitor. adjectivademenitor
ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitór, -oare adj.] – Ademeni + suf. -tor. adjectivademenitor
ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj. Care seduce (prin farmecul său), care farmecă, atrage (de obicei pentru a avea un profit personal). Perspectiva carierei de profesor îi păru mult mai ademenitoare. C. PETRESCU, R. DR. 57. Începu să-i vorbească cu niște graiuri mieroase și ademenitoare. ISPIRESCU, L. 261. ◊ (Adverbial) S-a învîrtit și Harapul, rînjind ademenitor, prin saloane, cu o tavă de argint, pe care se aflau țigări. PAS, L. I 106. adjectivademenitor
ademenitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ademenitor | ademenitorul | ademenitoare | ademenitoarea |
plural | ademenitori | ademenitorii | ademenitoare | ademenitoarele | |
genitiv-dativ | singular | ademenitor | ademenitorului | ademenitoare | ademenitoarei |
plural | ademenitori | ademenitorilor | ademenitoare | ademenitoarelor |