acușa definitie

credit rapid online ifn

acúș, acúșa și acușica, V. acum. invariabilacuș

acúm (vest) și acúma (est) adv. (lat. eccú-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu saŭ eccum e îld. ecce eum, ĭacătă-l). În acest timp, în acest moment: acuma e fericit, dar altă dată a suferit multe. Îndată, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum înainte saŭ de acum în colo, de azĭ înainte, pe timpu rămas, începînd din acest moment: de acuma m' am liniștit. – Fam. și acú: acú-ĭ acú, acu e momentu hotărîtor saŭ critic; acuș și acușa, în nord amú și amuș, ĭar în vechime acmú și ĭacmú. În sud acușica (după vsl. -ka, ca' n bg. túka, aci; rus. zdĭeka, aci; ș. a. invariabilacum

credit rapid online ifn

ACÚȘA adv. v. acuși. invariabilacușa

acúși/acúșa (pop.) adv. invariabilacuși

ACÚȘA adv. v. acuși. invariabilacușa

ACÚȘI adv. (Pop.) Îndată, imediat. ◊ Expr. Acuși... acuși... = când... când... ♦ (Rar) Înainte cu... [Var: acúșa adv.] – Acu + și. invariabilacuși

ACÚȘA adv. v. acuși. invariabilacușa

ACUȘÁ vb. I. tr. (franțuzism) A naște [p.i. 3, 6 -șează, 4 -șăm. / < fr. accoucher]. verb tranzitivacușa

ACUȘÁ vb. tr. a naște. (< fr. accoucher) verb tranzitivacușa

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiacușa

acușa   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)acușa acușare acușat acușând singular plural
acușând acușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acușez (să)acușez acușam acușai acușasem
a II-a (tu) acușezi (să)acușezi acușai acușași acușaseși
a III-a (el, ea) acușea (să)acușai acușa acușă acușase
plural I (noi) acușăm (să)acușăm acușam acușarăm acușaserăm
a II-a (voi) acușați (să)acușați acușați acușarăți acușaserăți
a III-a (ei, ele) acușea (să)acușeze acușau acușa acușaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z