acurát, adv. – Exact, întocmai. – Mr. acurat. < It. accurato › germ. akkurat. În limba literară (Bălcescu, Ion Ionescu) este împrumut din it., în Trans. a intrat prin germ. Pascu, I, 73, derivă mr. din lat.; este însă mai probabil să fie un împrumut făcut din it. (lipsește la Ruffini). – Der. acuratețe, s. f. (grijă deosebită), din it. accuratezza. adjectivacurat
ACURÁT, -Ă adj. exact, corect. (< it. accurato) adjectivacurat
*acurát, -ă adj. (germ. akkurat, d. lat. accuratus, it. accurato, îngrijit). Trans. Lămurit: sunet acurat. Adv. În mod acurat. adjectivacurat
acurát adj. m., pl. acuráți; f. acurátă, pl. acuráte adjectivacurat
ACURÁT, -Ă, acurați, -te, adj. îngrijit, lucrat cu îngrijire. – Din it. accurato. adjectivacurat
acurat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | acurat | acuratul | acurată | acurata |
plural | acurați | acurații | acurate | acuratele | |
genitiv-dativ | singular | acurat | acuratului | acurate | acuratei |
plural | acurați | acuraților | acurate | acuratelor |