ACILÁ vb. I. tr. (Chim.) A introduce pe cale chimică un radical acil în molecula unui compus organic. [< fr. acyler]. verb tranzitivacila
ACILÁ, acilez, vb. I. Tranz. A introduce, pe cale chimică, un radical acil în molecula unui compus organic în scopul obținerii de cetone, esteri și amide. – Din fr. aciler. verb tranzitivacila
acila verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)acila | acilare | acilat | acilând | singular | plural | ||
acilând | acilați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | acilez | (să)acilez | acilam | acilai | acilasem | |
a II-a (tu) | acilezi | (să)acilezi | acilai | acilași | acilaseși | ||
a III-a (el, ea) | acilează | (să)acilai | acila | acilă | acilase | ||
plural | I (noi) | acilăm | (să)acilăm | acilam | acilarăm | acilaserăm | |
a II-a (voi) | acilați | (să)acilați | acilați | acilarăți | acilaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | acilează | (să)acileze | acilau | acilară | acilaseră |