abolíție s.f. Desființare totală, suprimare definitivă; abolire. Aboliția torturii. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) abolițiúne s.f. / <fr. abolition, lat. abolitĭo, -onis. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv femininaboliție
*abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire. substantiv femininabolițiune
aboliți(un)e f. desființare totală, suprimare definitivă: abolițiunea torturei, abolițiunea sclaviei. substantiv femininabolițiune
aboliție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aboliție | aboliția |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | aboliții | aboliției |
plural | — | — |