abcede | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)abcede | abcedere | — | abcedând | singular | plural | ||
abcedând | abcedeți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | abced | (să)abced | abcedeam | — | — | |
a II-a (tu) | abcezi | (să)abcezi | abcedeai | — | — | ||
a III-a (el, ea) | abcede | (să)abcedeai | abcedea | — | — | ||
plural | I (noi) | abcedem | (să)abcedem | abcedeam | — | — | |
a II-a (voi) | abcedeți | (să)abcedeți | abcedeați | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | abced | (să)abceadă | abcedeau | — | — |