ABÁCA s.f. Cânepă de Manilla. [< fr., sp. abaca < cuv. filipinez]. substantiv femininabaca
ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus]. substantiv femininabacă
ABÁCĂ, abace, s. f. 1. Placă de piatră așezată deasupra capitelului unei coloane. 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești. – Fr. abaque (lat. lit. abacus). substantiv femininabacă
ABÁCĂ, abace, s.f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus. substantiv femininabacă
abácă (parte a unui capitel) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce substantiv femininabacă
ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Tăblie de piatră, de diferite forme și mărimi, pusă între capitelul unei coloane și arhitrava pe care o susține. substantiv femininabacă
abaca substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | abaca | abaca |
plural | abaca | — | |
genitiv-dativ | singular | abaca | abacăi |
plural | abaca | — |