vídră (-re), s. f. – Nutrie (Lutra vulgaris). – Mr., megl. vidră. Sl. vydra (Cihac, II, 455; Meyer, Neugr. St., II, 20; Conev, 56; Rosetti, III, 49), cf. bg., sb., cr., mag. vidra, ceh., rus. vydra, pol. wydra, ngr. βύδρα. substantiv femininvidră
vídră f., pl. e (vsl. vydra, d. ngr. ῾ýdra, idră [!]; sîrb. bg. rut. vidra; ung. vidra; germ. otter). Un fel de jder ceva maĭ mare de cît [!] pisica, trăitor pe malu apelor, unde înotînd perfect, prinde pește (lutra). Blana luĭ e catifelată și foarte scumpă. – La Cr. vidre cu 24 de capete. Decĭ „idre”. substantiv femininvidră
vidră f. numele popular al lutrei: vidre cu câte 20 de capete CR. [Slav. VYDRA]. substantiv femininvidră
VÍDRĂ, vidre, s. f. Mamifer carnivor cu corpul acoperit cu blană deasă, castanie-roșcată, cu degetele picioarelor unite printr-o pieliță; lutră (Lutra vulgaris). ♦ Blana prelucrată a acestui animal; lutru. – Din sl. vydra, bg., sb. vidra. substantiv femininvidră
Vidra f. 1. gârlițâ și sat în jud. Putna, în plaiul Vrancei; 2. sat în jud. Ilfov, stațiune de cale ferată. temporarvidra
Vidre f. pl. comună în Munții Apuseni, nume colectiv al satelor între Câmpeni și muntele Găina, cu vr’o 6000 loc. Locul natal al lui Avram lancu. temporarvidre