Venera definitie

Venere (Venus) f. 1. Mit. zeița frumuseții: Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scânteie, braț molatic ca gândirea unui împărat poet EM.; 2. fig. frumusețe admirabilă: e o Venus; 3. Astr. cea mai strălucită dintre planete, numită și Luceafărul de dimineață. temporar venere

VENERÁ vb. I. tr. A arăta venerație față de cineva. [< fr. vénérer, it. venerare, cf. lat. venerari]. verb tranzitiv venera

VENERÁ vb. tr. a arăta venerație față de cineva sau de ceva; a stima în cel mai înalt grad. (< fr. vénérer, lat. venerari) verb tranzitiv venera

Venera = Venus. verb tranzitiv venera

venerá (a ~) vb., ind. prez. 3 venereáză verb tranzitiv venera

venerà v. a avea venerațiune pentru cineva sau ceva. verb tranzitiv venerà

VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari. verb tranzitiv venera

*veneréz v. tr. (lat. véneror, -ári). Simt un adînc respect religios: a venera un binefăcător. verb tranzitiv venerez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului Venera

Venera   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) venera venerare venerat venerând singular plural
venerând venerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) venerez (să) venerez veneram venerai venerasem
a II-a (tu) venerezi (să) venerezi venerai venerași veneraseși
a III-a (el, ea) venerea (să) venerai venera veneră venerase
plural I (noi) venerăm (să) venerăm veneram venerarăm veneraserăm
a II-a (voi) venerați (să) venerați venerați venerarăți veneraserăți
a III-a (ei, ele) venerea (să) venereze venerau venera veneraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z