Vama definitie

vámă (vắmi), s. f.1. Post de frontieră. – 2. Taxe vamale. – 3. Uium. – 4. În mitologia populară, număr nedeterminat (7 sau 9 sau 12 sau 24 sau 99) de popasuri ale sufletului, după moarte, pentru a putea ajunge în rai. Mag. vám (Lambrior 375; Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 98), cf. ngr. βάμμα, sb., rut. vam, slov. vama.Der. vamal, adj. (de vamă); vameș (var. Trans. vămaș, Bucov. vămariu), s. m. (funcționar la vamă; păzitor al vămilor cerești), din mag. vámos; vămeșie (var. vămășie, înv. vămișie), s. f. (slujba de vameș); vămui, vb. (a percepe taxe vamale; a lua uiumul; a dijmui), din mag. vámolni (Pașca, Dacor., X, 151); vămuială, s. f. (taxe vamale; uium; dijmă); vămășesc, adj. (de vamă sau de vameș). substantiv feminin vamă

vámă s. 1, g.-d. art. vắmii; pl. vămi substantiv feminin vamă

vamă, vămi s. f. (prst.) impas erotic datorat vârstei, unui accident fizic sau psihic etc. substantiv feminin vamă

vámă, -e, s.f. – Plata în natură pentru măcinat; uium. – Din magh. vám, cf. ucr. vam, slov. vama (DER, DEX). substantiv feminin vamă

vámă f., pl. vămĭ (ung. vám, ca samă d. szám). Taxă pusă pe unele mărfurĭ la intrarea într´o țară: obĭectele de lux plătesc vamă, pentru obĭectele de lux se plătește vamă. Administrațiunea însărcinată să perceapă această taxă. Localu saŭ bĭurou acesteĭ administrațiunĭ: vama Giurgĭuluĭ. Funcționariĭ acesteĭ administrațiunĭ: toată vama. Cele doŭă-zecĭ și patru de vămĭ ale văzduhuluĭ, puncte dificile (podurĭ) pe care (după credința poporuluĭ) trebuĭe să le treacă sufletu pînă ce ajunge la raĭ. Mold. Trans. Uĭum. substantiv feminin vamă

vamă f. 1. taxă pusă pe unele mărfuri la intrarea sau ieșirea lor dintr’o țară: drepturi de vamă; vămile văzduhului, podurile peste 24 de ape ce (după credința poporului) sufletul străbate după moarte, până ajunge purificat în lumea cealaltă; 2. administrațiune însărcinată a percepe taxa de vamă; 3. biroul acestei administrațiuni. [Ung. VÁM]. substantiv feminin vamă

Vama f. oraș în jud. Câmpulung. substantiv feminin vama

VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Autoritate de stat învestită cu aplicarea reglementărilor vamale, respectiv cu exercitarea controlului asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a altor bunuri, în vederea identificării și stabilirii drepturilor vamale cuvenite statului; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. A pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (în credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) pe care trebuie să le străbată sufletul după moarte, pentru a ajunge purificat în împărăția cerului. ♦ Taxă pe care trebuie să o plătească sufletul după moarte, la trecerea sa prin fiecare dintre aceste popasuri. – Din magh. vám. substantiv feminin vamă

a intra în vamă expr. (prst.) a ajunge la orgasm. substantiv feminin aintraînvamă

Vama f. oraș în jud. Câmpulung. temporar vama

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Vama

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z