Valența definitie

VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens]. adjectiv valent

-VALÉNT elem. „care valorează”, „valență”. (< fr. -valent, cf. lat. valens) adjectiv valent

*valént, -ă adj. (lat. válens, -éntis). Chim. Care are o valență. (Corpu care are o valență se numește monovalent, cel cu doŭă bi-, cel cu treĭ tri-, cel cu patru tetra-, cel cu cincĭ penta-). adjectiv valent

VALÉNȚĂ s.f. 1. Forța de legătură dintre doi atomi ai unei molecule. ♦ Semn grafic care marchează această legătură în formulele chimice. 2. (Fig.) Valoare, semnificație; posibilitate (de dezvoltare). [Cf. fr. valence, it. valenza]. substantiv feminin valență

VALÉNȚĂ s. f. 1. mărime care arată numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau un radical. 2. (fig.) valoare, semnificație; posibilitate (de dezvoltare). 3. capacitate de combinare a unui cuvânt cu alte cuvinte, în funcție de conținutul noțional și semantic al acestuia. (< fr. valence) substantiv feminin valență

valénță s. f., g.-d. art. valénței; pl. valénțe substantiv feminin valență

*valénță f., pl. e (lat. valentio, putere, d. valere, a avea vigoare). Chim. Valoare în combinațiune. substantiv feminin valență

VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Număr egal cu numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau al unui radical. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence. substantiv feminin valență

Valența f. oraș în Spania: 254.000 loc. Universitate. temporar valența

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Valența

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z