Uzi definitie

ud (-dă), adj.1. Înmuiat. – 2. Umed. – 3. (S. n.) Urină. – Mr., megl., istr. ud. Lat. ūdus (Pușcariu 1785; REW 9030), cf. vegl. yoit.Der. uda, vb. (a muia, a umezi; a iriga, a trece un rîu printr-o regiune determinată; a urina; fam., a însoți o mîncare cu băutură); udat, s. n. (umezit; acțiunea de a urina); udătură, s. f. (muiere, umezire; înv., secreție, umoare; ciorbă, supă, aliment lichid; mîncare în general; băutură, vin; rouă); udeală, s. f. (umezeală, rouă; fam., băutură). Uda (mr., megl., istr. ud), trebuie să ajungă la lat. udāre (Pușcariu 1786; REW 9029). adjectiv ud

ud1 adj. m., pl. uzi; f. údă, pl. úde adjectiv ud

ud2 (pop.) s. n., pl. úduri adjectiv ud

1) ud, -ă adj. (lat. udus). Plin de apă (maĭ mult de cît [!] umed și jilav): după ploaĭe pămîntu e ud. S. n., pl. urĭ. Eŭf. Urină. adjectiv ud

UD, -Ă, (1) uzi, -de, adj., (2) uduri, s. n. 1. Adj. Plin, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului.Lat. udus. adjectiv ud

să-ți bați copiii / copiii cu basca / copiii cu ziarul ud / copiii și nevasta expr. folosită ca hiperbolă într-o descriere adjectiv sățibațicopiii

Uzi – Armă de foc automată israeliană. Este denumită după Uziel Gal (1923-2002), inventator și ofițer din armata israeliană care a proiectat această armă după războiul arabo-israelian din 1948. Gal nu a dorit ca arma să-i poarte numele, însă cererea sa i-a fost ignorată, v. și kalașnikov. [după Dicționar de eponime – O. Laiu-Despău, ed. Saeculum I.O. 2006] substantiv masculin uzi

uzi s. m. pl. substantiv masculin uzi

UZI s. m. pl. Popor migrator de neam turcic. – Cf. engl. u d i. substantiv masculin uzi

Uzi m. alt nume dat Cumanilor. temporar uzi

2) ud, a v. tr. (lat. udare). Stropesc orĭ moĭ în apă orĭ în alt lichid: a uda florile. Fig. A uda un prînz, a oferi și vin. A uda un galon, a face cinste că l-aĭ obținut. verb tranzitiv ud

udá (a ~) vb., ind. prez. 3 údă verb tranzitiv uda

udà v. a muia, a stropi: a uda florile; fig. a uda cu lacrimi. [Lat. UDARE]. verb tranzitiv udà

UDÁ, ud, vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă ori cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (1), a umezi (2). ◊ Expr. A-și uda gura = a bea puțin, pentru a-și potoli setea. A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A străbate un ținut (pe care îl alimentează cu apă). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). – Lat. udare. verb tranzitiv uda

a uda prânzul expr. a bea tot timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. verb tranzitiv audaprânzul

a se uda toată expr. (vulg.d. femei) a se excita; a simți o atracție fizică deosebită pentru un bărbat. verb tranzitiv aseudatoată

a uda aldămașul expr. (pop.) a bea după încheierea unei tranzacții de vânzare-cumpărare. verb tranzitiv audaaldămașul

a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii expr. (glum., eufem.) a merge la W.C. verb tranzitiv aseducesădeauntelefon

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Uzi

Uzi   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Uzi
plural
genitiv-dativ singular
plural 'uzilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z