Trinitate (Insula) f. cea mai mare din micile Antile engleze: 380.000 loc. invariabiltrinitate
TRINITÁTE s. f. 1. Sfânta Treime. 2. grup de trei divinități, trei persoane sau lucruri care formează o unitate. (< fr. trinité, lat. trinitas) substantiv feminintrinitate
trinitáte (grup de trei) s. f., g.-d. art. trinitắții substantiv feminintrinitate
*trinitáte f. (lat. trínitas, -átis, d. trinus, triplu). Treime, asociațiune de treĭ: Sfînta Trinitate. substantiv feminintrinitate
trinitate f. un singur Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul și sfântul Duh. substantiv feminintrinitate
TRINITÁTE s.f. 1. (În religia creștină) Sfânta Treime. 2. Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. [Cf. lat. trinitas, fr. trinité]. substantiv feminintrinitate
TRINITÁTE s. f. (în religia creștină) Treimea divină; Sfânta Treime. ♦ Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate. – Din fr. trinité, lat. trinitas, -atis. substantiv feminintrinitate
Trinitate | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Trinitate | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | trinitate |
plural | — | — |