Tarcău definitie

Tarcău (Muntele) n. 1. massivul Carpaților din S. Moldovei: 2. pisc al Munților Apuseni, între Bistrița și Bicaz, la poalele cărora s’au dat lupte între Români și Unguri (1848—1849). Piscul Tarcăului e situat chiar pe fosta graniță dintre Moldova și Transilvania; 3. sat și carieră în jud. Neamțu cu o gresie cenușie foarte dură: 1700 loc. temporar tarcău

tărcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tărcheáză verb tranzitiv tărca

TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv). verb tranzitiv tărca

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Tarcău

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z