Tabia definitie

tábie (-ii), s. f. – Redută. – Mr. tabvie. Tc. tabia, din arab. ta’bija (Șeineanu, III, 115; Lokotsch 1969), cf. ngr. τάμπια. Sec. XVII, înv. substantiv feminin tabie

tábie f., pl. tăbiĭ și tabiĭ (turc. tabiá, d. ar. ta'biĭe; ngr. tábia). Redută: o tabie, adecă [!] o baștă den [!] afară de șanțurĭ (Cost. 1, 281). Dolj. Șanțu care desparte satu de ogor. substantiv feminin tabie

tábie (înv.) (-bi-e) s. f., art. tábia (-bi-a), g.-d. art. tábiei; pl. tắbii/tábii, art. tắbiile/tábiile (-bi-i-) substantiv feminin tabie

tabie f. bastion, redută: acolo ridicară Nemții o tabie între rîu și sat BĂLC. [Turc. TABIA]. substantiv feminin tabie

TÁBIE, tăbii, s. f. (înv.) 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, pentru a-l apăra. 2. Tabără (1); redută. [Pl. și: tabii] – Din tc. tabya. substantiv feminin tabie

Arab-Tabia f. (Fortăreața Arabilor), numele unui platou întărit cu redute spre S.-E. de Ostrov, în județul Constanța, ocupat de oștirea română în 1878. temporar arabtabia

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Tabia

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z