Raman definitie

rămî́n, și rămî́ĭ, -más, a -mîneá v. intr. (lat. re-manére, a rămînea; it. rimanére, pv. remaner, remanre, romanre, sp. pg. remanecer. Se conj. ca mîn 2). Staŭ loculuĭ, nu părăsesc locu: noĭ am plecat, ĭar el a rămas acolo. Fig. Nu maĭ evoluez, nu mă maĭ schimb (în bine orĭ în răŭ): ĭa [!] a rămas tot frumoasă, el a rămas tot sărac. Exist, subsist, maĭ sînt: din vechea cetate n´a maĭ rămas de cît [!] o ruină, din franc a maĭ rămas 10 banĭ de dat. Durez, mă înfig în stimă orĭ în amintire: o vorbă, o carte care va rămînea. Maĭ este ca recurs orĭ ca pedică [!] orĭ de făcut (de executat): nu mĭ-a rămas de cît [!] să emigrez, nu mĭ-a maĭ rămas de cît să scriŭ și foaĭa asta, rămîne acuma să stabilim condițiunile. Rămîn stăpîn pe ceva, rămîn ultimu stăpînitor. Rămîn păgubaș (saŭ: de pagubă), mă aleg cu paguba; rămîn buzat (saŭ: mufluz), nu obțin ceĭa ce speram. Rămîn înapoĭ, nu maĭ înaintez cînd alțiĭ înaintează, nu evoluez: un popor rămas înapoĭ, a rămînea pe cîmpu de bătălie (saŭ: pe teren), a rămînea mort în luptă. V. tr. Întrec, las în urmă, am superioritate, înving: am pus rămășag cu el pe un franc și l-am rămas, s´a luat la trîntă și l-a rămas. – Și a rămîne, maĭ ales în ziare. verb tranzitiv rămîn

rămî́n, și rămî́ĭ, -más, a -mîneá v. intr. (lat. re-manére, a rămînea; it. rimanére, pv. remaner, remanre, romanre, sp. pg. remanecer. Se conj. ca mîn 2). Staŭ loculuĭ, nu părăsesc locu: noĭ am plecat, ĭar el a rămas acolo. Fig. Nu maĭ evoluez, nu mă maĭ schimb (în bine orĭ în răŭ): ĭa [!] a rămas tot frumoasă, el a rămas tot sărac. Exist, subsist, maĭ sînt: din vechea cetate n´a maĭ rămas de cît [!] o ruină, din franc a maĭ rămas 10 banĭ de dat. Durez, mă înfig în stimă orĭ în amintire: o vorbă, o carte care va rămînea. Maĭ este ca recurs orĭ ca pedică [!] orĭ de făcut (de executat): nu mĭ-a rămas de cît [!] să emigrez, nu mĭ-a maĭ rămas de cît să scriŭ și foaĭa asta, rămîne acuma să stabilim condițiunile. Rămîn stăpîn pe ceva, rămîn ultimu stăpînitor. Rămîn păgubaș (saŭ: de pagubă), mă aleg cu paguba; rămîn buzat (saŭ: mufluz), nu obțin ceĭa ce speram. Rămîn înapoĭ, nu maĭ înaintez cînd alțiĭ înaintează, nu evoluez: un popor rămas înapoĭ, a rămînea pe cîmpu de bătălie (saŭ: pe teren), a rămînea mort în luptă. V. tr. Întrec, las în urmă, am superioritate, înving: am pus rămășag cu el pe un franc și l-am rămas, s´a luat la trîntă și l-a rămas. – Și a rămîne, maĭ ales în ziare. verb tranzitiv rămîn

rămâne, rămân v. i. (înv.) a cere azil politic într-o țară occidentală (în anii regimului comunist). verb tranzitiv rămâne

rămấne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rămấn, 1 pl. rămấnem, perf. s. 1 sg. rămăséi, 1 pl. rămáserăm; conj. prez. 3 să rămấnă; ger. rămânấnd; part. rămás verb tranzitiv rămâne

RĂMẤNE, rămấn, vb. III. 1. Intranz. (Despre ființe) A sta pe loc, a nu schimba sau a nu părăsi locul sau localitatea unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc, a nu fi dus din locul în care se găsește. ◊ Expr. Rămâi cu bine (sau sănătos, în pace), formulă de salut adresată de cei care pleacă celor care rămân. A-i rămâne cuiva inima sau ochii la ceva (sau la cineva) sau a-i rămâne cuiva ceva (sau cineva) la inimă = a-i plăcea cuiva foarte mult un lucru sau o persoană. Să rămână între noi, se spune ca îndemn pentru discreție, pentru păstrarea unui secret. ♦ A se opri la cineva sau într-un loc. ♦ A lăsa în urmă. Humuleștii rămân la stânga. ♦ (Urmat adesea de determinarea „în urmă”) A se lăsa sau a fi întrecut de alții; (despre ceas) a marca timpul cu întârziere. ◊ Expr. (Pop.) A rămâne de ceva (sau de cineva) = a) a se răzleți de o ceată, de o tovărășie; b) a nu face la timp un lucru. (Reg.) A rămâne de cineva = a supraviețui celui care trebuie să-l susțină, să-l îngrijească. ♦ A muri (pe un câmp de luptă). ◊ Expr. (Fam.) A-i rămâne cuiva oasele (sau ciolanele) undeva = a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri. ♦ A sta mereu într-un loc; p. ext. a nu se despărți de un obiect, de o părere, de o atitudine; a sta neclintit. ◊ Expr. A rămâne pe drumuri (sau de dârvală) = a-și pierde mijloacele de existență, a sărăci. 2. Intranz. A fi, a se găsi sau a ajunge într-un anumit loc sau într-o anumită situație; a se opri într-o anumită atitudine, a se menține sub un anumit aspect. ◊ Expr. A rămâne numai cu... = a nu mai avea decât... A rămâne pe gânduri = a medita, a reflecta. A rămâne de minciună = a se dovedi mincinos. A rămâne baltă = a fi întrerupt, neterminat, nerezolvat. A rămâne pe mâna cuiva = a ajunge, a fi la cheremul cuiva. A rămâne de rușine = a se face de râs. A rămâne ars (sau opărit, fript), se spune când cineva își pierde cu totul puterea de a se stăpâni în fața unei situații. A rămâne bun plătit, se zice când nu se mai poate reveni asupra unei plăți considerate de una dintre părți ca insuficientă sau greșit calculată. A rămâne grea = a fi însărcinată. A rămas înțeles sau rămânem înțeleși, se spune ca încheiere a unei discuții, după ce s-a ajuns la un acord. (Pop.) A rămâne (tot) pe a (cuiva) = a se hotărî un lucru după voința cuiva, renunțându-se la punctele de vedere ale celorlalți. (Rar) A-i rămâne cuiva pe brațe = a ajunge în sarcina cuiva. Cum rămâne (cu)...? = ce se întâmplă (cu)...? ce hotărâre luăm în privința...? 3. Intranz. A continua să existe, a păstra aceeași stare, a dăinui, a nu se schimba. ◊ Expr. A rămâne cu zile = a continua să trăiască, a scăpa cu viață, a fi lăsat în viață. ♦ A se păstra, a se menține în conștiința oamenilor prin valoarea pe care o reprezintă. ♦ A supraviețui. ♦ A se afla, a ajunge, a trece în posesiunea cuiva. 4. Intranz. A se menține ca un rest după consumarea părții cu care forma un tot; a prisosi. ◊ Expr. Mult a fost, puțin a rămas, se spune, ca încurajare, când dintr-un lucru greu s-a efectuat cea mai mare parte. A nu-i (mai) rămâne cuiva decât să... = a nu se găsi pentru cineva altă soluție decât să... A rămâne pentru altă dată = a se amâna pentru o dată ulterioară. Nu mai rămâne (nici o) îndoială = există siguranța că... Nu (mai) rămâne vorbă sau mai rămâne vorbă? = e sigur, nu mai e de discutat. 5. Tranz. (Reg.: în legătură cu o acțiune de întrecere, de concurență etc.) A lăsa pe cineva în urmă, a-l întrece, a-l bate, a-l învinge. [Perf. s. rămăsei, part. rămas.Var.: rămâneá vb. II] – Lat. remanere. verb tranzitiv rămâne

rămîneá (rămấn, rămás), vb.1. A sta pe loc. – 2. A prisosi. – 3. A subzista, a se menține. – 4. A rezulta. – 5. (Cu prep. cu) A ține, a păstra. – 6. (Înv.) A condamna, a osîndi, a pedepsi. – 7. A învinge, a cîștiga. – 8. A cîștiga un joc sau o prinsoare. – 9. (Cu prep. de) A pierde pe cineva, a ajunge orfan sau văduv. – Var. rămîne. Mr. (a)r(ă)mîn(eare), armas, megl. rămǫn, rămas, istr. rămăr(esc)u, rămas. Lat. rĕmanēre (Pușcariu 1430; REW 7194), cf. it. rimanere, prov. remanre, v. fr. remaindre, v. sp. remaner. În conjug., pers. II a prez. rămîi, a influențat pers. III subj. să rămînăsă rămîie. Perf. simplu rămaș (mr., megl., istr. rămaș) a fost înlocuit de rămăsei. Der. rămas, s. n. (ereditate, moștenire; rest; prinsoare; înv., sentință, hotărîre); rămăși, vb. refl. (a paria); rămășag, s. n. (prinsoare), cu suf. -șag; rămășiță, s. f. (rest, reziduu; relief; deșeuri, gunoi, resturi, cenuși; înv., moștenire), pe care Pușcariu 1429 îl derivă din lat. *rĕmansicia. Din rom. provine mag. ramasz (Edelspacher 21). verb tranzitiv rămînea

rămâneà v. (neutru) 1. a sta locului (în opozițiune cu plecà): a rămânea la noi; 2. a fi mai mult, a subzista: ce ne mai rămâne ? a rămas singur din toată familia; 3. a ajunge într’o stare: a rămas sărac. ║ (activ) v. 1. a întrece pe cineva, a-l învinge: Hercule îi rămase pe toți ISP.; 2. a câștiga un rămășag. [Lat. REMANERE]. verb tranzitiv rămâneà

RĂMÂNEÁ vb. II v. rămâne. verb tranzitiv rămânea

a-i rămâne (cuiva) ciolanele / oasele undeva expr. a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri. verb tranzitiv airămâne

a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / cu gura căscată / mască / tablou expr. a fi uluit, a rămâne uimit / uluit. verb tranzitiv arămâneafiș

a rămâne cloșcă expr. 1. (d. femei) a rămâne însărcinată. 2. (d. bărbați) a rămâne imobilizat la pat (după o bătaie, de boală etc.). verb tranzitiv arămânecloșcă

a rămâne în pană expr. 1. a nu mai putea continua o activitate din lipsă de resurse materiale și / sau financiare. 2. a rămâne fără bani (temporar). verb tranzitiv arămâneînpană

a rămâne lefter / pe geantă expr. a rămâne fără bani; a-și pierde averea. verb tranzitiv arămânelefter

a rămâne platcă expr. a se face de râs. verb tranzitiv arămâneplatcă

a rămâne tripat expr. (tox.) a avea o fixație / o obsesie / o manie. verb tranzitiv arămânetripat

a rămâne de fazan expr.a fi înșelat / escrocat; a se păcăli; a rămâne păcălit. verb tranzitiv arămânedefazan

a rămâne crăcănat expr. (vulg.) 1. a fi / a rămâne uimit / surprins. 2. (d. femei) a fi extenuată în urma excesului sexual. verb tranzitiv arămânecrăcănat

a rămâne de căruță expr. 1. a rămâne în urmă. 2. a pierde ocazia / prilejul. verb tranzitiv arămânedecăruță

a rămâne cu albușul / cu izma expr. (intl.) a se alege cu un câștig minim, a nu lua mai nimic. verb tranzitiv arămânecualbușul

a rămâne cu mohorul expr. (intl.) a nu se alege cu nimic în urma comiterii unei infracțiuni. verb tranzitiv arămânecumohorul

a rămâne de poveste expr. a se face cunoscut printr-o faptă negativă. verb tranzitiv arămânedepoveste

a rămâne fată bătrână expr. (d. fete) a nu se căsători până la o vârstă înaintată. verb tranzitiv arămânefatăbătrână

rămâne cum am stabilit expr. (iron., eufem.) folosită cu eleganță în locul unei înjurături sau obscenități proferate la adresa unui interlocutor. verb tranzitiv rămânecumamstabilit

a rămâne ciocan la scară expr. (adol.) a nu fi luat în seamă, a fi tratat cu indiferență. verb tranzitiv arămâneciocanlascară

a rămâne cu traista-n băț / cu fundul gol expr. a sărăci, a scăpăta. verb tranzitiv arămânecutraistanbăț

a rămâne stană de piatră / trăsnit expr. a nu mai putea schița nici un gest (de uimire sau de groază). verb tranzitiv arămânestanădepiatră

a rămâne cu ața mămăligii / cu buzele umflate expr. (pop.) a rămâne cu paguba, a fi păgubit. verb tranzitiv arămânecuațamămăligii

a rămâne cu sluta în vatră expr. (pop.) a nu-și putea mărita fata. verb tranzitiv arămânecuslutaînvatră

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Raman

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z