www.ReduPedia.ro
Definitie Rama - ce inseamna Rama - Dex Online

Rama definitie

RÁMĂ s.f. (Rar) Cârmă de barcă, vâslă. [Pl. -me. / < fr. rame]. substantiv feminin ramă

RÁMĂ1 s. f. vâslă. (< fr. rame) substantiv feminin ramă

RÁMĂ2 s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame) substantiv feminin ramă

rámă (ráme), s. f. – Cadru. Germ. Rahmen (Tiktin; REW 7012; Candrea), cf. pol., rus., mag. rama (Cihac, II, 304; Gáldi, Dict., 154); der. din lat. (Koerting 7727) nu este posibilă. – Der. rămar (var. ramagiu), s. m. (fabricant de rame); înrăma, vb. (a pune în ramă); ramcă, s. f. (rama plăcii fotografice), cf. bg. ramka. substantiv feminin ramă

1) *rámă f., pl. e (fr. rame, d. ramer, lat. *remare, it. remare, a vîsli). Mar. Lopată de mînat luntrea. V. opacină. substantiv feminin ramă

2) *rámă f., pl. e (d. germ. rahmen, cadru). Cadru, pervaz: rama unuĭ tabloŭ. substantiv feminin ramă

rámă s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme substantiv feminin ramă

ramă f. cadră, pervaz. [Rus. RAMA (din nemț. Rahmen)]. substantiv feminin ramă

RÁMĂ1, rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen. substantiv feminin ramă

RÁMĂ2, rame, s. f. Vâslă manevrată pe un singur bord. – Din fr. rame. substantiv feminin ramă

râmă, râme s. f. (glum.) 1. penis (mai ales de dimensiuni reduse). 2. autobuz articulat. substantiv feminin râmă

rấmă s. f., g.-d. art. rấmei; pl. rấme substantiv feminin râmă

RẤMĂ, râme, s. f. Vierme anelid cu corpul lung, de culoare roșcată, care trăiește în pământ sau pe sub pietre, hrănindu-se cu pământ bogat în resturi vegetale (Lumbricus terrestris). – Din râma. substantiv feminin râmă

rî́mă f., pl. e (d. a rîma). Un fel de verme lung de vre-o 10-15 centimetri care trăĭește în pămînt și e folositor agriculturiĭ pin [!] scormoliturile [!] luĭ (lumbricus agricola). V. limbric. substantiv feminin rîmă

râmă f. vierme inelat cu corpul rotund, folositor agriculturei (Lumbricus agricola): râmele umblă a ploaie. [Tras din râmà]. substantiv feminin râmă

a fi pus în ramă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis. substantiv feminin afipusînramă

Rama f. divinitate indiană, una din incarnațiunile lui Vișnu. temporar rama

RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer]. verb rama

RAMÁ1 vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer) verb rama

-RÁMA2 elem. -orama. verb rama

ramá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 rameáză verb rama

RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer. verb rama

rîm și (vechĭ) rim, a v. tr. (lat. rîmari și -are, a scormoli [!]; sp. pg. rimar, a scormoli, a cerceta. V. scurm). Scormolesc pămîntu cu rîtu, vorbind de porcĭ. Fig. A te rîma la inimă un lucru, a nu te simți liniștit pînă nu-l facĭ, nu-l spuĭ orĭ nu-l afli. V. jim. verb tranzitiv rîm

râmá (a ~) vb., ind. prez. 3 rấmă verb tranzitiv râma

râmà v. 1. a scurma sub pământ ca porcii; 2. fig. a roade: râmă la inimă să știu ISP. [Lat. RIMARI]. verb tranzitiv râmà

rîmá (-m, át), vb.1. (Despre porci) A scurma pămîntul cu rîtul. – 2. A scurma. – Mr. răm(are), arîm(are), megl. rǫm, rămari. Lat. rimāre (Pușcariu 1461; REW 7320; Paul Remy, Rom., LXXVI, 374-83), cf. tosc. rumare, prov., cat., sp. rimar, v. fr. rimée „crăpătură, spărtură”, alb. rëmoń (Philippide, II, 652). Legătura cu curma și dărîma este dubioasă. – Der. rîmător, s. m. (porc, dobitoc); rîmătură, s. f. (scurmătură; loc de rîmat). Rîmă, s. f. (vierme care trăiește în pămînt), care se consideră în general drept deverbal de la a rîma (Tiktin; REW 7320; Candrea), este mai curînd gr. ῥόμος „vierme, rîmă”, fără îndoială apropiat formal verbului. Cf. și REW 7434. verb tranzitiv rîma

RÂMÁ, pers. 3 rấmă, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ◊ Expr. (Tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – Lat. rimare. verb tranzitiv râma

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului Rama

Rama   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rama ramare ramat ramând singular plural
ramând ramați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ramez (să) ramez ramam ramai ramasem
a II-a (tu) ramezi (să) ramezi ramai ramași ramaseși
a III-a (el, ea) ramea (să) ramai rama ramă ramase
plural I (noi) ramăm (să) ramăm ramam ramarăm ramaserăm
a II-a (voi) ramați (să) ramați ramați ramarăți ramaserăți
a III-a (ei, ele) ramea (să) rameze ramau rama ramaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z