PÓLO s.n. Joc cu mingea practicat călare, în care mingea este lovită cu niște bastoane lungi. ♦ Polo pe apă = polo practicat pe apă, înotătorii încercând să marcheze puncte zvârlind mingea în poarta adversarilor. [< fr., engl. polo < cuv. tibetan]. substantiv neutrupolo
PÓLO s. n. Joc sportiv cu mingea, practicat într-un bazin, între două echipe de câte 7 jucători, timp de patru reprize a câte 10 minute, urmând să introducă mingea în poarta adversarului. (< fr., engl. polo) substantiv neutrupolo
pólo s. n., art. póloul substantiv neutrupolo
PÓLO s. n. 1. (Adesea urmat de determinarea „pe apă”) Joc sportiv de echipă în care jucătorii, deplasându-se înot într-un bazin, trebuie să marcheze goluri prin aruncarea mingii cu mâna în poarta adversarilor. 2. Joc sportiv de echipă practicat călare, în care mingea este lovită cu bastoane lungi. – Din fr., engl. polo. substantiv neutrupolo
Marco-Polo m. călător venețian, vizită cel dintâiu1 China și India, studiind legile și obiceiurile locale: Călătorii (1254-1323). temporarmarcopolo
Polo | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Polo | — |
plural | — | poloule | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |