Marțial definitie

MARȚIÁL¹, -Ă adj. De război, în legătură cu războiul sau cu milităria; războinic. ◊ Curte marțială = tribunal militar în timp de război sau de stare excepțională, care judecă după legi militare. ♦ Impunător, solemn, grav. [Pron. -ți-al. / < fr. martial, it. marziale, cf. Mars – zeul războiului, la romani]. adjectivmarțial

MARȚIÁL², -Ă adj. (Chim., înv.) Care conține fier. ♦ Care se referă la fier. ◊ (Med.) Carență marțială = insuficiență alimentară de fier, care cauzează anemie. [Pron. -ți-al. / < fr. martial]. adjectivmarțial

*marțiál, -ă adj. (lat. martialis, d. Mars, Martis, zeul războĭuluĭ). Războĭnic: aer marțial. Curte marțială, tribunal militar. Lege marțială, care autorizează întrebuințarea forțeĭ armate în anumite cazurĭ. Adv. În mod marțial: a defila marțial. adjectivmarțial

marțiál (-ți-al) adj. m., pl. marțiáli; f. marțiálă, pl. marțiále adjectivmarțial

marțial a. răsboinic: înfățișare marțială. curte marțială, tribunal militar în timp de răsboiu; lege marțială, care autorizează în unele cazuri întrebuințarea forței, armate. adjectivmarțial

MARȚIÁL, -Ă, marțiali, -e, adj. 1. (Livr.) Solemn și grav; impunător. 2. Ostășesc, militar; de război. ◊ Curte marțială = tribunal militar instituit în timp de război, de mobilizare sau în timpul unei stări excepționale. Lege marțială = lege care autorizează în unele state folosirea forței armate pentru represiune internă. 3. (În sintagma) Arte marțiale = tehnici de luptă și sporturi (judo, karate etc.) originare din Japonia și China. [Pr.: -ți-al] – Din fr. martial, it. marziale. adjectivmarțial