Maria definitie

credit rapid online ifn

mărie f. 1. mărire; 2. titlu dat odinioară Domnilor români și fiilor lor: Măria ta! substantiv femininmărie

măríe f. (d. mare). Vechĭ. Azĭ pop. Mărime, mărire, glorie, maĭestate (întrebuințat ca titlu suveranilor): Măria Sa domnu, regele, împăratu. substantiv femininmărie

credit rapid online ifn

măríe (înv.) s. f., art. măría, g.-d. art. măríei; pl. măríi, art. măríile substantiv femininmărie

MĂRÍE, mării, s. f. (Înv.) 1. (Urmat de un adj. pos. sau de un pron. pers.) Termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate. 2. Situație înaltă, rang, demnitate, putere. ♦ Slavă, onoare, cinste, glorie. 3. Îngâmfare, trufie, mândrie, fală. – Mare1 + suf. -ie. substantiv femininmărie

căcălău, Măria ta expr. (vulg.) v. căcălău substantiv feminincăcălău

Maria (Sfânta) f. Maica Domnului, fiica sfântului Ioachim și a sfintei Ana, soția lui losif (sărbătoare ce cade în ziua de 15 August și 8 Septembrie). ║ (Viteancă, adică din Betania), sora Martei și a lui Lazăr, a cării zi, ce cade în săptămâna luminată, e ținută de popor cu odihnă și post. temporarmaria

Maria f. numele mai multor regine din Franța: MARIA DE MEDICIS, a doua soție a lui Henric IV, mama lui Ludovic XIII, regentă dela 1610-1614, muri în exil (1574-1642); MARIA ANTOANETA, fiica împărătesei Maria Terezia; se căsători în 1770 cu Ludovic XVI si muri pe eșafod (1755-1793). temporarmaria

!poála-Sfíntei-Maríi (plantă) s. f. art., g.-d. art. poálei-Sfíntei-Maríi temporarpoala

Maria f. numele mai multor regine din Anglia și Scoția: MARIA TUDOR, persecută pe protestanți (1515-1558); MARIA STUART, mai întâi soția lui Francisc II și regina Franței până la 1560; întoarsă în Scoția și silită apoi să fugă de revolta supușilor săi, se duse în Anglia și ceru azil verișoarei sale Elisabeta, care, după ce o ținu 19 ani în închisoare, puse s’o decapiteze în 1587. temporarmaria

Maria f. numele mai multor imparătese din Austria: MARIA DE AUSTRIA, regina Ungariei, sora lui Carol Quintu (1503-1558); MARIA TEREZIA, fiica împăratului Carol VI, căruia îi urmă pe tron în 1740; sub dânsa se făcu răsboiul de Șapte ani și pima desmembrare a Poloniei: ea fu mama împăratului Iosif II si a Mariei Antoaneta (1717-1780). temporarmaria

Maria (Principesă de Edimburg) f. născută 29 Oct. 1875 și devenită în 1893 soția lui Ferdinand de Hohenzollern (V. acest nume). Regina României dela 1914, se devotă răniților și suferinzilor în cursul răsboiului austro-român (1916-1918). temporarmaria

Terezia (Maria) v. Maria. temporarterezia

!Măría Sa (înv.) loc. pr., g.-d. Măríei Sále; pl. Măríile Lor temporarmăriasa

!Măría Ta (înv.) loc. pr., g.-d. Măríei Tále temporarmăriata

Sânta-Maria f. V. Maria. temporarsântamaria

!Măría Voástră (înv.) loc. pr., g.-d. Măríei Voástre temporarmăriavoastră

Mari / Maria / Marie / Marie-Jeanne s. pr. (tox.) marijuana. verb tranzitivmari

MARIÁ, mariez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) căsători. ♦ Fig. A (se) potrivi; a (se) combina (bine). [Pr.: -ri-a] – Din fr. marier. verb tranzitivmaria

Ave-Maria f. «salutare, Mario!» rugăciune catolică către Sf. Fecioară, numită și salutare angelică sau buna vestire. verb tranzitivavemaria

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiMaria

Maria   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)maria mariere mariat mariind singular plural
mariind mariați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mariez (să)mariez mariam mariai mariasem
a II-a (tu) mariezi (să)mariezi mariai mariași mariaseși
a III-a (el, ea) maria (să)mariai maria marie mariase
plural I (noi) mariem (să)mariem mariam mariarăm mariaserăm
a II-a (voi) mariați (să)mariați mariați mariarăți mariaserăți
a III-a (ei, ele) maria (să)marieze mariau maria mariaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z