MInotaur definitie

MINOTÁUR s.m. Ființă fabuloasă imaginată cu cap de om și trup de taur. [Pron. -ta-ur. / < fr. minotaure, cf. Minotaurmonstru mâncător de oameni, ucis de Teseu]. substantiv masculin minotaur

Minotaur = Minotaurus. substantiv masculin minotaur

*minotáur m. (vgr. minótauros). Mit. Un monstru cu trupu de om, și capu de taur care locuĭa în labirintu din Creta și a fost ucis de Tezeŭ. substantiv masculin minotaur

minotáur (-ta-ur) s. m., pl. minotáuri substantiv masculin minotaur

MINOTÁUR, minotauri, s. m. (În mitologia greacă) Monstru cu cap de taur și trup de om. – Din fr. Minotaure, it. Minotauro, germ. Minotaurus. substantiv masculin minotaur

Minotaur m. Mit. monstru, jumătate om și jumătate taur, care trăia în labirintul Cretei, fu răpus de Thezeu. temporar minotaur

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului MInotaur

MInotaur   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular MInotaur
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z