LABRADÓR s.m. (Liv.) Plugar (în Spania). [< sp. labrador]. substantiv masculinlabrador
LABRADÓR s.n. Mineral din grupul feldspaților plagioclazi, folosit ca piatră semiprețioasă. [< fr. labrador]. substantiv masculinlabrador
*labradór1 (câine) s. m., pl. labradóri substantiv masculinlabrador
labradór2 (mineral) (la-bra-) s. n. substantiv masculinlabrador
*Labradór (peninsulă) (La-bra-) s. propriu n. substantiv masculinlabrador
LABRADÓR1, labradori, s. m. Rasă de câini prepelicari, de talie mare, negru sau roșcat, folosit la vânătoare sau ca însoțitor al persoanelor cu handicap. – Din engl., fr. labrador. substantiv masculinlabrador
LABRADÓR2 s. n. Mineral din grupul feldspaților, cu reflexe albăstrui și verzui, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. labrador. substantiv masculinlabrador
Labrador | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | labrador | labradorul |
plural | labradori | labradorii | |
genitiv-dativ | singular | labrador | labradorului |
plural | labradori | labradorilor |